Societatea in care traim este una adaptata nevoilor sociale si ale varstei, dar nu toata lumea ia parte la acest fenomen, astfel incat daca intrebi pe o persoana  din mediul rural daca a auzit de „Facebook” acesta iti va spune ca nu. In timpurile sale nu exista o asemenea aplicatie. Atunci fiecare iti tinea”prostiile” pentru sine, nu era interesat in a distribui si impartasi poze. Nimeni nu era interesat de fotografii ciudate. Era o perioada in care se bucurau mai mult de citit decat de a-si posta fotografii personale, asa numitele selfie-uri. Aveau o viata reala, nu una virtuala.

In zilele noastre, daca intrebam un copil cum ar fi viata fara Facebook, acesta cu siguranta ne-ar spune ca am fi pierduti fara aceasta aplicatie, fara acest mijloc de socializare si distractie. Pentru multi dintre adolescenti inseamna sa piarda legaturile cu colegii sau prietenii. Conexiunea dintre viata reala si cea virtuala ii face pe tineri sa fie dependenti de o noua forma de supravietuire, aceea de a fi conectati tot timpul la o lume usor ireala, in care orice informatie iti cere sa te loghezi cu un nume si o parola de identificare, in care orice noutate este transmisa prin intermediul mediilor sociale. Probabil multi dintre tineri uita si ce inseamna sa vizitezi un loc monunet istoric, sa savurezi o prajitura la cofetaria preferata, sa imparti o amintire cu cineva drag. Prin intermediul acestei aplicatii suntem din ce in ce mai putin destepti, mai putin activi in viata reala, luam parte din ce in ce mai putin la evenimentele sociale.

Probabil fara Facebook multi dintre noi am duce o viata mai relaxata, mai normala, in care nu suntem tentati sa picam in plasa diferitelor capcane ale acestui sistem de exploatare personala. Lipsa acestuia ar fi una mai benefica, am avea timp de vechile placeri, viata noastra nu ar fi expusa publicului larg, evenimentele noastre ar avea o mai mare insemnatate si intimitate pentru noi, nu am fi supusi riscului de abandon virtual, certurile cu partenerul de viata ar fi din ce in ce mai putine si noi am fi mai dedicati familiei.